POVESTEA MEA

Ce scriu. De cand scriu

 

Sunt tare incantata ca ai ajuns pe aceasta pagina.


Randurile de mai jos sunt primele scrise pentru acest blog, sunt primele mele cuvinte pentru si in online, prin urmare sunt si cele mai emotionante.

 
Aman de mai bine de 10 ani acest blog, ceea ce face ca pasul asta sa se simta inauntru pe cat de triumfator, pe atat de retinut si timid. Asa ca, fara prea multe introduceri despre cum simt eu aceasta expunere, iti prezint mai jos meseria mea din umbra – iata toate momentele in care am scris mai in joaca sau mai in serios, dar mai ales cum a inceput nebunia 😊.

 

CUM AM INCEPUT SA SCRIU
 

Aveam vreo 16 ani cand am inceput sa scriu pe bune. Imi amintesc, acum amuzata, ca obisnuiam sa ii trimit pe toti ai mei la somn ca sa am bucataria doar pentru mine si sa umplu foi intregi la lumina hotei. Noptile erau pentru mine cel mai bun partener de creatie. Cam asa mi-am petrecut cea mai mare parte din ultimii doi ani in casa parinteasca, pe langa examene si bac.


EPISODUL CU CAIETUL


In primii ani de liceu am avut un profesor de romana foarte sever. Era chiar recunoscut pentru asta. Avea acest talent ca intr-o singura ora sa-mi spuna si “iubito”, si “turbato”, in functie de cum imi era norocul. Dar el era pentru mine un fel de geniu neinteles si il admiram foarte mult. Aveam o mare incredere in el si cam tot ce spunea el era "sfant" pentru mine. 


De exemplu, trebuia sa fac un set de eseuri de romane obligatorii si optionale pe care il dadeam profesorului la corectat. Aveam un caiet special pentru acest scop. Si astfel mi-a venit ideea mareata: in maldarul de eseuri, am strecurat timid cateva poezii. 


Apoi am asteptat. Zilele s-au scurs foarte greu pana am primit inapoi CAIETUL. Il asteptam ca pe cel mai valoros lucru din viata mea; atunci stiu am tremurat ca un caine fricos, care mai degraba ar fi fugit mancand pamantul. Dar aveam si o urma de speranta ca o sa primesc un gand bun, o incurajare. 


Cand asteptarea a luat sfarsit, m-am trezit incurajata cum nu am fost vreodata. El, acel profesor dur, mi-a oferit aprecierea lui. Am primit caietul pretios cu recomandari de volume si colectii de poezii din care sa ma inspir. Iar eu, cu zambetul pana la urechi, chiar asa am facut, am luat in serios incurajarea lui si am citit colectii intregi de poezii din biblioteca scolii in anul ala.


EPISODUL CU PREMII


Si tot scriam poezii. Nu ma saturam sa scriu. Aveam deja zeci de poezii organizate pe categorii. Ceream tot felul de pareri in dreapta si in stanga ca sa le categorisesc mai bine, ca sa verific mesajele lor, ca sa vad care suna mai bine. Zilele mele erau cu si despre rime. Chiar si cand nu faceam asta, ma gandeam la asta. Cumva asta era procesul meu de creatie, imi ziceam eu.


Asa ca m-am ambitionat. Ajunsesem in punctul in care luam foarte in serios ce zisese proful. Din moment ce citeam si scriam mereu poezii, in capul meu parea normal ca la un moment dat sa particip si la concursuri. Acesta a fost "the next level".


Alaturi de colega si prietena mea de atunci am participat la cateva concursuri judetene si interjudetene, unde am castigat cateva premii importante. Imi amintesc si acum cat de emotionate si incantate eram. Traiam o bucurie stupid de mare si care dura cateva zile dupa…


Apoi imi reveneam, ma linisteam, respiram profund, zambeam si-mi ziceam: “ok, deci pot”.


Pastrez si acum copii ale poeziilor pe care le trimiteam la concursuri; le-am pastrat fix cu formatul de atunci, cu antet si emotii sigilate in tiple. 


Tot in perioada liceului am scris si o piesa de teatru absurd („Crevetii sunt in mare”). Are patru acte si actiunea se petrece intr-un restaurant londonez, cu patru actori. La initiativa profesoarei de limba franceza, aceasta piesa a fost pusa in scena de ziua francofoniei prin 2006.


EPISODUL CU RETRAGEREA “IN GLORIE”


Timpul a trecut si m-am trezit clasa a XII-a. Au urmat bacul si marea inscriere la facultate. Deja pregatirea pentru examene ma defocusase complet de la drumul meu de “scriitura”. Incepuse cautarea raspunsului la marea intrebare “Ce o sa fac eu viata asta?”. Toata energia mea s-a transferat pe a invata, pe a avea rezultate bune la examene, apoi pentru a avea un job, o cariera etc. Scrisul deja devenise istorie.

 

Dar acum, la o diferenta de cativa ani, mi-am dat seama ca eu am scris constant intr-o forma sau alta. 


EPISOADELE CU MUNCA, MUNCA, MUNCA


… ceva voluntariat


In al doilea an de facultate m-am inscris intr-un ONG de la ASE (ASER), unde, printre altele, am fost project manager al revistei de pe atunci dedicata bobocilor. A fost o experienta foarte faina pentru ca am extins zona de creativitate in scris: am inventat joculete, chestionare amuzante, iar articolele aveau o  abordare si tematica specifice. Lucrurile erau de data asta mult mai bogate pentru mine pentru ca am deprins ceva reguli de marketing: aveam o nisa bine definita, exista un canal de comunicare, lucram cu termene si in echipa cu alti colegi. Acolo am invatat sa ma joc la modul cel mai serios cu cuvintele.  


… ceva bani


Dupa inca un an, m-am angajat, voiam si bani de data asta. Am obtinut primul job datorita experientei de marketing in ONG si primul meu task a fost sa organizez evenimente pentru studenti. Asta se intampla prin 2009-2010 si cu echipa mea de atunci faceam primele evenimentele de pe piata cu cateva mii de studenti. Marea mea bucurie a venit insa putin mai tarziu, tot la acelasi job, cand am fost Junior&Senior Editor de carte. Aceste carti se adresau sectorului corporate si aveau diferite subiecte: cultura organizationala, evolutia brandurilor sau povesti de succes. Eu eram responsabila de umplerea paginilor acestor publicatiii. Eram tare fascinata la vremea respectiva de lansarile cartilor la marile hoteluri din Bucuresti, unde se aduna spuma corporate din oras, de salile dichisite si luxoase, dar mai ales de interviul de un minut pentru TV. Mi-am luat enorm de multe lectii de la acesti doi ani de job, primii de fapt. In perioada aceea, scrisul venea cu provocarea de a vinde, dar si de a reprezenta foarte bine respectivele companii gigant. Miza fiind acum mai mare din punct de vedere financiar, job si imagine, responsabilitatea de a scrie era mult deasupra celei din perioada de voluntariat; acum aveam target, doua sefe, zeci de clienti-parteneri care aprobau munca mea, existau  termene limita foarte stranse, campanie de PR in derulare pe care o coordonam si lista poate continua.  Scrisul in perioada asta a fost mai mult responsabilitate decat placere, nu ma simteam creativa la cote maxime. Si dupa doi ani a urmat alta schimbare.


… ceva marketing


Am inceput sa fac marketing la urmatoarele joburi. Pana in prezent am "adunat" aproape 10 ani de marketing si PR, dintre care 7 ani i-am dedicat marketing-ului in imobiliare. Am lucrat cu doua agentii si cu un dezvoltator, ceea ce m-a deconectat complet de la scris pentru ca am lucrat mai mult pe obiective de vanzare, am dezvoltat partea tehnica a marketingului. Scrisul a existat putin doar in bucata de copywriting si PR, insa doar ca task punctual intre alte sarcini.


… ceva pregatire extra

 

Ideea de blog a aparut timid in contextul cursurilor de dezvoltare personala pe care le-am urmat in ultimii ani. Cumva in perioada respectiva, fiind cu urechile bine ciulite, mi-am dat seama ca riscam sa transform cea mai mare pasiune a mea, scrisul, in regretul vietii mele. Asa a aparut ideea de blog. Si ideea nu mi-a dat pace pana nu a devenit realitate.

 

In prezent dezvolt propria agentie de web development, business in cadrul caruia sunt responsabila de web design, de marketing&vanzare.

 

Gasesti mai multe detalii despre  mine in pagina dedicata - DESPRE MINE.

 

CE INSEAMNA ACEST  BLOG PENTRU MINE


Acest blog va fi in primul rand locul unde imi voi publica poeziile.  Voi scrie si articole pe diferite subiecte, inspirate din trairi personale sau oameni, obiective profesionale, cumva sub indemnul general „bucuria de a face”. 


Si daca ai ajuns la final, daca ar fi sa iti las un gand, as vrea sa fie urmator:  indiferent ce faci acum in viata ta, verifica daca asta este ceea ce vrei cu adevarat. Posibil sa faci lucruri care nu iti plac atat de mult sau care te frustreaza, iar tu nici nu iti dai seama. Posibil sa iti gasesti acel „ceva” al tau care este de un milion de ori mai relevant pentru tine decat sa bifezi zilnic obiective in afacerile altora. 


Pentru mine cel putin cam asta este esenta din spatele blogului. 

 

Te astept pe BLOG!